Lipsurile... democraţiei

Vecina-mi puse o-ntrebare,
Cam curioasă cum e ea,
Acum un ceas, referitoare
La ce se-ntâmplă-n curtea mea;

Noi stăm afară din oraş
Şi-avem şi câteva găini
Pe lângă-un foarte nărăvaş
Cocoş, de-i scoală pe vecini,

Dar ea, naivă se vedea,
Cu doctorat, în orice caz,
Însă idée nu avea,
Prilej să fac un pic de haz,

Aşa că eu, i-am explicat
Despre cocoşul sus-numit,
Că-i communist şi... înfocat,
Ce încă nu s-a convertit:

E roşu foc, deci la culoare,
Arată că-i ilegalist,
Iar după pintenii ce-i are,
Se vede că-i şi activist,

De cum se scoală, pe-noptat,
El mi le "cântă" pe moţate,
De ştiu précis cin' n-a ouat,
Fi'nd turnător de calitate,

Iar peste zi, de ciuf le ia,
Le calcă bine în picioare...
(Dar chiar atunci el performa
Actul acesta cu ardoare!!!)

"Ce vremuri bune-au fost cândva!"
Zise vecina cu-n oftat,
"Când soţul meu şi el... călca...
Acuma este... democrat!"

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!