Noaptea tainelor

luna părea răstignită între copaci. cernea
lumină văduvă lipsită de tainele
celor sfinte. întunericul vâslea
mahmur de la vin, umplea
ochi oraşul cu umbre. şişul se strecura
în pieptul potrivnicului.
rănitul, duhnind a vin, îşi prindea
maţele şi sângele în palme. viaţa
se strecura sfioasă
spre cer.

întunericul, cu unghiile înfipte în colbul
drumului, ascundea umbrele
lipsite de credinţă. vinul lega
multe prietenii. şoapta scăpată
din curmătura gâtlejului
aducea moartea vreunui
potrivnic.

cuţitarul vorbea stăpânit de dorul
sângelui potolit cu vin. glas stins,
tainic. ţinea degetele
încârligate, aşa cum învăţase
de la moşnegi. cine poftea
să cunoască taina, plătea
cu vin sau
cu sânge.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!