Vis nocturn

Stau... privesc şi te ador,
Sunt pictor... penelul meu simt cum vibrează,
Mii de culori pe un tablou de amor,
Iar tu stai... goală... trează!

Privesc la păruţi despletit...
Ce lin ţi -alunecă pe umeri...
Un sân ascuns, e pedepsit,
Nu încerca să-l numeri.

A tresărit... e doar un sfârc...
Nu ii găseam culoarea,
Am obosit, sau ochiul stâng
Nu-mi înţelegea chemarea.

Amestecam, culori nebune
Ba roşu... grii, verde, grena...
Unde doamne le voi pune
Eşti goală, cum te voi picta?

Şi-am coborât, pe burtă în jos,
Şirag de perle albe, aurii...
Pielea... un galben catifelat, sfios,
Iar eu... vroiam tu să nu ştii.

Un negru... egoist... vopsea
Striga... am locul meu, pictează -mă
odată!
Şi am răspuns, munte grăbi... e rea,
Ea... nu-şi întoarce faţa... niciodată.

Doar trupul ei prindea contur,
Tablou pictat în miez de noapte
Culori de un albastru pur...
În jur... le-aş presăra pe toate.

Şi... m-ai privit... pe-ascuns bag seamă...
Că trupul tot l-ai dezvelit,
Mantia albă, te înconjoară
Doar pubisul ţi l-ai acoperit.

Pictam ca un nebun... culori fatale,
Sudoarea de pe frunte îmi cădea.
Şi îmi spuneam în gând, sunt lacrimile tale,
Căzute dintr-un chip, ce abia acuma îl pictam, durea!

Am desenat în jurul tău... pădurea, cerul,
Şi... patul pe care tu stăteai.
Şi nu-mi găseam doamne penelul
Cu care trupul gol pe pânză îl pictam.!

Atunci... cu măna înmuiată în vopsele,
Repar tabloul nu prea reuşit.
Te-am mângâiat vopsindu- ţi părul,
Şi sânul drept ascuns,... cel alintat.

Tabloul meu... prinsese viaţă,
Şi gura... mea ai sărutat.
Un trup pictat, pictat pe ceaţă
Dintr-un sărut, a înviat...!

Am adormit... cu şevaletul lăngă mine,
Când m-am trezit m-am speriat.
Erai în pat, aevia... ce minune?
N-a fost un vis... tabloul ce-am pictat.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!