Antidot

Antidot la ce? ( mă-ntrebi ) la tristeţe, oboseală?
La penumbre ce-nconjoară vis de vis, seară de seară?
Antidot la nepăsare sau la ziua cea ploioasă?
Antidot la o văpaie de iubire ne-nţeleasă...?

Antidot de-ar fi la toate ce în lume se întamplă,
Aş rămane-n tinereţe, fără albul de la tamplă...
Dar tenace-n căutare miros flori autohtone
Şi iau apa din izvoare, cristaline, inodore!

Tot visand mă duce pasul în grădini medievale
Aşteptandu-l pe Adonis să-mi apară azi în cale.
Dar realul mă pătrunse printre miile de frunze
Care pică consolate şi de vant departe-s duse...

Antidot... găseşti în gandul ce credinţă îţi aduce
Nu împărăţeşti pămăntul, porţi şi tu ca toţi o cruce.
Dar te bucură de toamna ce-a trecut netulburată
Lăsand iarna care vine mandră şi imaculată...

Ea aşterne peste pajisti si-n păduri de conifere
Pleduri albe de zapadă si ghirlande cu mărgele
La ferestre luminate zilnic de un gănd pios!
Înviere... un vis magic, dăruit doar Lui Hristos.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!