Seceta
Soarele a băut râul
Valuri străvezii de căldură aduc
Aminte de valurile unui mort
Au rămas bolovanii
Au rămas rădăcinile
Au rămas scheletele albe ale celor înecați
Plouă
Cerul s-a înduioșat.
Mâine albia din nou va fi plină
Vor rămâne la fund bolovanii
Vor rămâne la fund rădăcinile
Vor rămâne la fund scheletele albe
ale celor înecați
În ochii mei persistă groaza
Când râd va seca din nou
Vor fi aceiași bolovani
Vor fi aceleași rădăcini,
Vor fi mai multe schelete.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre râuri
- poezii despre râs
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre groază
- poezii despre alb
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.