și așa-mi vine
din când în când să te
donez unui muzeu
de minuni în viață
îmi ești dragă de-mi
vine să te cioplesc în piatră
și să te acopăr cu cel
mai abject sărut dat de-un păcătos
o să umbli împăturită-n
deznădejde și minciună
și așa-mi vine de multe ori
să te învălui-n mii de straturi
foițe de ciocolată
și să mă transform
într-o languroasă langustină
așezată lângă o lămâie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre muzee, poezii despre minciună, poezii despre donații sau poezii despre ciocolată
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.