La arie

Femeile purtau demult la secerat de grâu
Broboade sau batiste-n colţ cu ploaie de mărgele,
Cheptar cu pui de borangic, legat cu bete-n brâu,
Catrinţă aleasă şi opinci şi cu nojiţi de piele.

Trudeau pe arşiţă în lan în luna lui cuptor,
Sărate, le curgeau pe frunţi broboane de sudoare,
De sete gura-şi umezeau cu apă din ulcior
La umbra vreunui stog de grâu, adăpostit de soare.

Clădeau din snopi un fel de cruci din grâul secerat
Şi aşteptau momentul sfânt să-nceapă treieratul
Să curgă din batoză-n saci doar aurul curat,
La arie, ca-n furnicar, se aduna tot satul...

Se agitau ca-n iarmaroc bărbaţi, femei, copii,
Batoza vântura de praf, de pleavă şi de paie
Turnând în saci grâul curat cu boabe aurii
Şi duduia asurzitor zvâcnind din măruntaie...

Copiii toţi se hârjoneau pe-o claie bucuroşi,
Desculţi, pe mirişte alergau ca nişte paparude,
În cămeşoaiele de tort şi cu iţari scorţoşi
Din fir de cânepă ţesut, pe trupurile crude.

Era spectacol unicat la treierat de grâu
Se încheia c-un scârţâit de roţi pe la căruţă
Trasă cu greu de boi în jug şi cai struniţi în frâu
Şi poate c-un sărut furat pe după vreo căpiţă...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!