Ruga unei șoapte triste
Vino, mamă, când se crapă
ziua-n dungă aspr-a zării,
Să-mpărțim o mângâiere,
Rid săpat de urma sării.
Să-mi las dorul să colinde
Cărărui din palma ta,
Să-mi adun copilăria
Rătăcită pe-undeva...
C-o să-i fac pripon de șoapte
Timpului fără habar
Ca din nesfârșita noapte
Să te-ntorn la viață iar.
Să-mi mai dai, măicuță, (una)
- Pe-a mea frunte - sărutarea
Când ți-adoarme-n palme Luna
Și mi-e somnu-adânc ca marea...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- poezii despre dor
- poezii despre copilărie
- poezii despre colinde
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.