Adorarea eroului
Un chip pe care-l vezi trecând pe stradă,
O voce limpede cântând, liberă, plină de har;
Din clipa-aceea viața-i alta, chiar dacă nu ți-e clar,
Se simte-n noi un fel de eroism, escaladăm o baricadă,
Punem întrebări, găsim răspunsuri, plodim plămadă,
Iluminăm credințe, îndrăznim să fim chiar
Ceea ce ne-a făcut natura. Idolatrie care, iar și iar,
Îndrăzneață, naște eroi. Niciun fel de fraudă,
De cunoaștere căpătată-n frecușul anilor nu-i pot lua locul,
Nu pot stinge această dorință feroce, neîmblânzită.
Știm că, odată mușcat fructul râvnit, dorința devine trecut,
Satisfacția moare. Rămâne și temerea agonisită;
Chiar dacă ne părăsesc toate care ne încântă, totuși focul
Arde supraviețuiesc multe din cele-n care crezi și ai crezut.
poezie de Amy Lowell, 1874 1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre eroism
- poezii despre dorințe
- poezii despre voce
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre naștere
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.