Ipoteză imorală
Pe un mal abrupt de lângă râu
toamna s-a oprit înfuriată,
vântul serii, desfăcut din frâu,
alerga sub bolta-ndoliată.
De pe vârful fagului trăznit,
dar rămas acolo în picioare,
a plecat învinsă spre zenit
vara, adâncită-n nepăsare.
Într-o parte, podul dărâmat,
rezemat de salcia pleoasă,
asculta, venite dinspre sat,
bârfele meșteșugite-acasă.
O, iubito, știi că auzeam
vorbe încărcate de ocară?
că acolo-n taină ne iubeam
stând pe-o ipoteză imorală!
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin (2018)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre râuri
- poezii despre poduri
- poezii despre picioare
- poezii despre iubire
- poezii despre imoralitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Tatiana Doina Popovici [din public] a spus pe 29 octombrie 2020: |
Autorul prezinta rotirea anotimpurilor folosind elementele naturii terestre ca decor pentru o iubire considerata imorala. |