E cununia ultimului flutur...
Sub talpa toamnei a murit o frunză!
Salbaticele roze capu-și pleacă,
Abastrul cer și-a ridicat o pânză
Și-ndepartare se aude-o toacă!
O fi la mănăstirea nezidită?
Acolo niciodată nu se plânge,
Cu-n înger, liniștea e logodită
Și numai bocetul de mamă-ajunge!
E corul de călugări că e nuntă
Și ard trei zile lumânări de ceară,
Cobzarii au tăcut, doar azi nu cantă
Că frunza a pierit spre-apus de seară!
E cununia ultimului flutur
Căzut din cartea cu poemul vieții,
E nunta Ancăi cu tăcerea-n scutur
Și-n dar, îi scrie versuri toți poeții.
(În memoria unui Om, poetei Anca Maria David!)
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre nuntă
- poezii despre frunze
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.