În vârf de munte
În vârf de munte liniștea-i adâncă
Urcușul nu mai pare atât de greu,
Iar dacă șezi în tihnă pe o stâncă
Te simți apropiat de Dumnezeu.
Mai jos de nori e lumea trecătoare,
Cu ale ei dureri și frământări,
Însă pe culme e senin și soare
Și poți privi până departe-n zări.
Din când în când, un vultur se avântă
Prin aerul rarefiat și pur,
Iar capra neagră ochiul ți-l încântă
Când zburdă pe tăpșanele din jur.
O bucurie mare te cuprinde
Întregul trup devine mai ușor,
Iar sufletul aripile-și întinde
Și te trezești purtat de el în zbor.
poezie de Octavian Cocoș (16 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vulturi
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.