Rugăminte pentru fiul meu
Când va trece timpul, cu bune sau rele,
Și tu vei ajunge ca un mare zeu
Zburând toată ziua numai printre stele,
Să cauți pe-acolo și sufletul meu.
Și să iei cu tine în a ta rachetă
Când vei sta la manșă pe fotolii moi
Ca o amintire, poate desuetă,
Poza aceea-n care suntem doar noi doi.
Iar când ai răgazul, ia-o mai aproape,
Și privește-mi ochii care au murit,
Ca atunci cu lacrimi calde pe sub pleoape,
Să-ți aduci aminte ce mult te-am iubit.
Însă am speranța că te vei întoarce
Într-o zi senină iarăși pe Pământ
Ca să vii la mine, așa cum se face,
Și să-mi pui o floare albă pe mormânt.
Și după aceea, bată-te norocul,
Am o rugăminte și ia bine seama
Du-te în grabă acasă și alină-mi focul
Și în lipsa mea, ai grijă de mama.
poezie de Octavian Cocoș (30 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre fotografie
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.