Râul

Râu mic, ce curgi vijelios
Şi munţii îi străbaţi,
Tăind de zor, sârguincios,
O vale în Carpaţi!
Eşti mândru şi cutezător
Şi nu te temi deloc,
Căci apa ta răzbate-uşor,
Nimic n-o ţine-n loc.

Apoi la dealuri te repezi,
Dar forţa ţi-a slăbit,
Însă cu firea nu te pierzi
Şi valea ţi-ai lărgit.
Curgi mai domol, arunci priviri,
Cu ochi iscoditori
Şi peisajul îl admiri
Uimit adeseori.

Iar când începi să oboseşti
Te odihneşti la şes
Nu mai alergi, nu mai vuieşti
Şi e de înţeles.
Eşti râu bătrân şi moleşit,
Dar totuşi nu tresari,
Chiar dacă ştii că negreşit
În mare-o să dispari.

poezie de Octavian Cocoş (6 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!