În sus de sus
Hai, să nu-l distrugem pe păianjen
și morții să nu îl dăm la iepure,
sacrifica-vom foamei
ținerea de minte.
Cu aripi creierul, el, în curând
sprâncenele și ochii și gura
lăsate or să ni se lase pe pământ.
Mănâncă ce e jos, mi-a zis,
și a zburat
și s-a fost dus
în vis,
în mult înfometatul de nimica vis.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre sprâncene
- poezii despre păianjeni
- poezii despre ochi
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre iepuri
- poezii despre gură
- poezii despre creier
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.