Locuri în eden
Din fir în păr la pătrat
Crește iarba veșniciei
Ca pe câmpiile Elizee
Până ajunge poetul
În postura de erudit
Un jalon ce sta de strajă
Pe gazon respingând
Fiecare tentație
Ca pe o minge de ping-pong
Cum a ajuns pandemia
Pe aceste meleaguri
Murmurau privitori în delir
Cu poeme de iubire
În tolbă va reuși să înfrunte
Orice obstacol pe traseu
Și acum trage cu arcul
În spectatori cu ștaif
Deschizând porți emergente
Celor ce vor veni spre eden
În timp ce s-a făcut strigare
Veniți că mai sunt locuri.
poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre timp
- poezii despre rai
- poezii despre păr
- poezii despre pandemie
- poezii despre obstacole
- poezii despre iubire
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.