Vară
La lăsarea serii lamentările cucului
Devin din ce în ce mai insistente.
Grâul își apleacă-n închinare mută spicul,
Maci roșii înfloresc în lan.
Tunetele trec de cealaltă parte-a dealului.
Cântecul greierului, știut de toți,
Amuțește-n grădini.
Frunzele castanului
Sunt nemișcate.
Veșmintele tale foșnesc
Pe scara-n spirală.
Tăcută, o candelă clipește
În odaia întunecată;
O mână argintie,
Stinge lumina;
Noapte fără stele, fără vânt.
poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Georg Trakl, 1887-1914. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre roșu
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.