Sub steaua purităţii

Nu se va naşte
în cuvintele unui poem
cu imagini şi metafore,
acoperite cu faguri de miere
în care s-a topit dulce nectarul
cu lumina sărutată de flori,

fluidă şi vâscoasă cum e viaţa,

Plăcerea risipită va fi moale ca mătasea
în tăcerea stropită cu mirosuri
din care curge zilnic sfârşitul,
cerul privit ca o sferă cu stele de foc
luminează în orice parte pământul.

Înţelegerea noastră se deschide
gata să absoarbă tot ce se schimbă,
aura prinde contur nevăzut
şi creşte ca aluatul dospit
sub steaua purităţii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!