Ne mor cei dragi
Mor cei dragi, se duc în noapte,
i-am opri, nu se mai poate.
Însoțiți de-a noastre plângeri,
se duc sus să fie îngeri.
Semenii noștri mor singuri.
Singuri, fără-însoțitor.
La mormânt se duc tot singuri,
Se duc în rai, la locul lor.
Fără lumânări aprinse,
fără flori pe-al lor mormânt,
Doar cu mâinile întinse,
ne rugăm la Domnul Sfânt.
În El ne punem speranța.
Doar El ne poate ajuta.
El poate-înclina balanța
de virus ucigaș a ne scăpa.
Și Ție Maică Sfântă
din inimă ne rugăm,
La virus să dai osândă,
din suflet te implorăm.
Îndreaptă-ți ochii Isuse
către cei în suferință!
Iar celor care se duse,
arată-le-îngăduință!
Dumnezeule ești Mare.
Apără pe toți românii!
Ție-ți înălțăm cântare,
cum ne-au învățat străbunii.
poezie de Dumitru Delcă (29 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.