Primăvară neagră - I
S-a înnegrit firul de iarbă!
Plânge; nimic pe nimeni nu întreabă!
Atâta moarte e astăzi vai, în jur;
Se teme să trăiască atât de singur!...
Nimeni nu mai trece pea lei...
Nimeni nu-l mai mângâie parcă...
Plânge și roua din ochii săi
O, viață, viață de acum și niciodată!
Pământul e negru și încruntat;
Nu vrea pe nimeni să mai vadă!
Atâta moarte la cam supărat;
Clopotul se aude în fiece ogradă?!
N-a fost zăpadă; n-au fost nici ploi
Și bolile ne-au cuprins de peste tot;
Nici firul de iarbă nu vrea să-nțeleagă
De ce e primăvara asta neagră, tot mai neagră!
Destine tulburate de efemer și de abis;
Firul de iarbă topindu-se întrânsul învins!
Mi-e dor de alb, de iubire, de curcubeu,
Mă iartă, viață; credință fie-n Dumnezeu!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre negru
- poezii despre viață
- poezii despre primăvară
- poezii despre zăpadă
- poezii despre supărare
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre promisiuni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.