Continuum
Alerg, alerg, alerg...
în mână țin timpul
și timpul mă arde,
pe cărări neștiute
cu el eu converg.
Sunt prinsă-n sistem,
trei spații și-un timp,
mulțimi mă desfid,
m-afund și mă pierd
dar continui s-alerg.
Infinite ferestre
în cale deschid
spre porți sângerânde
cu crâșnet perfid.
Pornesc mai departe
precum un aisberg,
sunt spațiu și timp
și continui s-alerg
etern maratonul vieții, mereu,
Continuum se numește
destinul meu.
poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre viață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.