Adună iubito tăciunii...

Adună, iubito, tăciunii pe vatră
şi pune cu râvnă butuci peste jar...!
Auzi oare vântul în horn?- parcă latră,
mi-e teamă de viscol, sărută-mă iar!

Şi spune-mi aceeaşi poveste uitată,
din cartea închisă demult în sertar,
vorbeşte-mi de zâna în lume plecată
cu vechiul iubit..., ajuns mercenar.

Şi faţa mi-o şterge, cu mâna-ţi curată,
când lacrimă lungă, şi gust prea amar,
se scurge lăsând peste vreme o pată
pe umbra cernută de gândul hoinar.

Adună, iubito, tăciunii pe vatră
şi pune cu râvnă butuci peste jar!...

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!