Numele tău
De, cutreierând pădurea, auzi pomii cum vorbesc
Și-asculți Doina răsunând când glăscioare ciripesc,
Dacă simți cum tristul codru Miorița iar îngână
Și, din zidul Mănăstirii, plânsul Anei cum răsună,
Dacă Marea Neagră veșnic ochii tăi o văd albastră
Iară Delta Dunăreană, pentru tine, nu-i sihastră,
Dacă ești semeț și falnic, precum nobilii Carpați,
De cunoști că pân' la Nistru locuiesc tot ai tăi frați,
Dacă știi că Poezia un Luceafăr o veghează
Ce, prin opera-i divină, ți-a vrut conștiința trează,
De îmbraci cu fală ia, la biserică, în lume,
De te-amuzi citind,, Păcală" și-ale sale snoave, glume,
De nu crezi că Țepeș-Vodă e Dracula sau vampir,
Pentru că e Domn de seamă al poporului martir,
De-ai citit mărețe fapte din gloriosul trecut,
Despre Mircea, despre Ștefan, care i-au fost gliei scut,
Dacă știi că-n vene-ți curge sânge de dac și roman,
Că te tragi din Decebal și din viteazul Traian,
Iar pe strămoșeasca glie vrei să fii în veci stăpân,
Țara ta e România, numele îți e: Român!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre vorbire
- poezii despre vampiri
- poezii despre umor
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.