Întuneric în succes
Întuneric, înorat, o calmă noapte,
Nori luminați, arată ziua de departe,
Sunt plini de lumină, nu sunt goi,
La ei este soare, dar nu și la noi.
Drum de stele și becuri le zăresc,
Nu am cum vreodată să le deosebesc,
Sunt doar buline ce zac, luminate feeric,
Blajine și dulci, într-un misterios întuneric.
Și copacii fără frunze îmi sunt prieteni,
Uitații tei și părăsiții mesteceni,
Sunt doar tulpină uscată și lungi crengi,
Tăcute de fel, dar cu care te înțelegi.
Este surd totul, ca dup-o dinamită,
Ce liniște este într-o lume adormită,
Vântul mă lovește tăios ca realitate,
Neștiutor și firav la fel ca libertatea.
Și crengi cu umbre dansează jucăușe,
Stele și luna țin cerul sub cătușe,
Eu un simplu intrus, într-o lume de noapte,
Un corp ce cară doar vise abandonate.
Mă regăsesc aici în întuneric ca acasă,
Pustiu și rece, doar umbrele mă apasă,
Este doar noapte și doar singurătate,
Presărat cu întuneric, ca un eșec în spate.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre succes
- poezii despre stele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.