Flori de cireș iernatic
îmi place când ninge
zăpada se-așterne
pe drumul cu flori de cireș
mai ții minte...?
prin fața mea trece cuminte o doamnă
privirea ascunsă
doar pasul sculptat într-o urmă sau două
se-așterne zăpada, din ochii mei plouă
cu fulgi topiți de iubire
sărată e marea
doar țărmul îngheață
alunec privind la valul în viață
se-nalță furios
iubește și tace
îmi place când ninge
și omul se face în mâinile calde un bulgăr
învață să meargă împins de la spate
să crească... să crească
o stană de piatră rămâne
și chipul cioplit să zâmbească
stăpâne cu mâinile aspre
mai stoarce și apa din cruce, mi-e sete
mai lasă și vântul să-mi bată prin plete
o dată și pace
îmi place când ninge
zăpada se-așterne
pe drumul cu flori de cireș
mai ții minte...?
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sculptură
- poezii despre păr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.