Destine rănite
Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe cutele vremii, din file flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Și zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele nopții se-ntorc uneori,
tăcerea uitării în cuget se curmă,
când sufletul plânge pe mii de viori.
Imagini turnante ajung pe retină
la margini de vis, revenit din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanța adusă cu dorul pierdut.
Regretele curg din romanța vrăjită,
ajunse la margini de cuget se frâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate sub frunza din crâng.
Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămași fără soț după noi,
destinele noastre, rămase afară,
rănite-ncercau să ne-aducă-napoi.
Iar astăzi, la poarta uitării sosite,
cu mii de regrete pe gândul curat,
s-așază pe muchii de frunze cernite
rămase orfane-ntr-un plop fulgerat.
poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2019 (2019)
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre uitare
- poezii despre plâns
- poezii despre frunze
- poezii despre dor
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.