Marele poet naţional şi universal Mihai Eminescu - Dedicaţie

Măreţ Luceafăr, nu te vom uita,
Opera ta ani şi secole o vom păstra.
Ale tale dulci poeme nu vor putrezi,
Tu ai lăsat în ele dorinţa de-a trăi.
În rime şi versuri tocit-ai a ta minte
Şi te-ai înălţat ca şi un astru
Asupra flamurei fierbinte.
Ai dovedit că omul nu poate trăi
Fără să aibă simţ şi drag de a iubi.
Cel ce-mi seamănă mie
Scrie versuri, proză şi poezie,
Cu dragoste şi iubire,
Cu bun simţ de actorie.
Eminescu, prieten drag,
Mi-a şoptit de mult în prag:
"Vezi, ia seama, îţi las o carte,
Scrisă numai jumătate.
Tu continuă mai departe,
Cât trăieşti, până la moarte.
După moarte altul vine
Şi te imită pe tine."
Caragiale, indiscret,
Mi-a lăsat doar un caiet,
Scris câtva, de la-nceput,
Să-l continui eu, cel mult.
Mi-a mai lăsat şi-un baston,
Să trezesc pe cei ce dorm,
Să lovesc în ei cu ură,
Să schimbe a lor făptură.
Să mâncăm pâinea curată,
Să ne fie pacea dreaptă,
Nu de neghină pătată.
Apoi, fiindu-mi bunic,
Octavian Goga, el m-a înzestrat
Cu talentul şi cu vorba.
Toate acestea nu-şi au locul,
Că le-a înghiţit lupul
Şi le-a mâncat apa norocul,
Apoi potopul, cu totul.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!