Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Himeric destin peste vreme,
dar noi ne iubeam în delir,
în suflet temute dileme
creșteau din păgân elixir.
Acum eu te cânt în poeme,
cu note curgând din clavir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 02 ianuarie 2020 (2 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge sau poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.