Memorie şi uitare

uitarea se aşează ca o noapte peste morţi
nu văd nimic mai lacom
să nu se sature niciodată

în timp lucrurile se petrec la fel de nefiresc
cu înţelegere sau nu
rupte de imaginaţia normală

ca o minte cuprinsă de bunăvoinţă
după o mulţime de reacţii inverse
începi să-ţi controlezi modul de gândire
lumina nu cade întotdeauna unde trebuie
şi se uscă şi crapă pământul de arşiţă

împart numere şi le aranjez în şiruri
după anumite criterii alese
care se pierd în memorie

teoria mea se susţine pe propriile picioare
dar puţini o cred validă
fiindcă puţini sunt complet valizi
în umbra dorită
am o pornire
care dispare la soare

aştept ziua sau noaptea
ori poate razele acelea penetrante
care-ţi citesc întreg corpul

aleg cuvintele şi le pun în simboluri
le scriu cu sufletul
apoi le las
să vă deschidă inima.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!