Umil

argonaut de dincolo de timp
mărşeluiam spre veşnicie
înveşmântat în praful astrofizic
pavându-mă în drumul meu
cărare pentru schiopi şi orbi

cu dorul începutului fără sfîrşit
am obosit aici doar pentr-o clipă
cât să-înfloresc în mine mărul
din care cei ce vor muşca să vadă
că sunt ei goi dar pot să meargă

toiag de sprijin îmi era iubirea
din care pentru voi mă ciopleam arcă
neştiutori să mă vâsliţi prin taina vieţii
chemaţi de strălucirea lânilor de aur
spre ţărmul însorit cu amazoane

speram că-n visul lor erotic
păcatul mă va întrupa idee
în care inocent jucându-mi rolul
m-oi meşteri la groapa de nisip
pe-un soclu de uitări clepsidră

biet nume pe-un mormânt de cărţi
oglindă palidă a unui tragic chip
cu-mpuţinate aminiri şi schiop şi orb
argonaut de dincoace de timp
umil cerşesc la cap de pod un ort

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!