Vocea Nopții
Ce îmi place să mă culc
Fără să văd intrând
Întunericul din noi
Navalind intre cei doi.
Linistea parca deplina,
Ma deprima.
Totusi imaginea ta,
Imi alina
Si corpul insangerat,
Cu lumina-ndurerat
Si cu vocea-ntunecata
Sa spun ca e iar plecata.
Zambetul imi creste usor
Si un sentiment de dor
Te vad maine abia astept
Sa m-apuce alt regret.
Ma deprima,
Linistea parca deplina.
Navalind intre cei doi,
Intunericul din noi
Fara sa vad intrand
Ce nu-mi place sa ma culc.
poezie de Alexandru Theodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Theodor. [Vezi poezii despre întuneric, poezii despre voce, poezii despre noapte, poezii despre imagine, poezii despre dor sau poezii despre corp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.