O vreme
mă-nnorez în toamnă
dimineața mă-nsingurez
duc cerul pe marginea apei
adăpându-l odihnă
apoi plec tehui
de găsesc sau de mă găsește un cal
ne potrivim la potcoavă și mai urcăm o amiază
lină cernere de umbre de lumini prin frunzele încărunțite
cărare molcomă prin mirosul uitat al florilor
pietrele nezdruncinate ale aerului clipind a fior și a dor
ploaia a stat aici îi văd urma corpului aburind în iarbă și hățiș
hai murgule mai du o amiază la toamnă
mai limpezește
o vreme
un cer pentru înstelare
nu-mi cere fân sau zăbavă curgi ca un râu somnoros înspre seară
lasă-mă să îți gust
o vreme
copita amară
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Simion Cozmescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre ploaie
- poezii despre odihnă
- poezii despre miezul zilei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.