Nu mă lăsa iar pradă în gheara dimineții
Să nu mă dai uitării când noaptea va pleca
Să-nghită alte vieți și alți iubiți să strângă
În bratele pusti, unde mi-am pus eu soarta,
Și unde i-am spus plânsului, să uite să mai plângă.
Nu mă lăsa iar pradă în gheara dimineții,
Că rupe fără milă din mine atâtea clipe,
Ce le-am trăit cu tine, tot în pustiul vietii
Căci viața ta în mine, a învățat să tipe.
Nu-mi lua de pe obraji puțina mângâiere
Pe care tu, străine, cândva mi-ai dăruit-o,
Pe când priveai spre ceruri mirat și cu plăcere
Și îmi șopteai suav, "nu mă lăsa, iubito".
Însă din ochi, te las să-mi iei tot răsăritul,
Căci mie îmi ajunge pustiul nopții reci,
Și îmi ajunge clipa, când te jucai tu de-a iubitul
Și mă mințeai frumos, că mâine nu mai pleci!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre învățătură
- poezii despre viitor
- poezii despre plăcere
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.