Întoarcerea spre sine

Clepsidra vieţii
întoarce starea,
Urmează tăişul nisipului
pe retină...
Un fir roşu
însângerează irisul.
Derulare de timp,
calul înaripat al fericirii
galopează pustiul
iluziilor, depăşind muntele
deşertăciunilor vieţii.
Şansa la a-l prinde
minimă sau mare.
Numai urma labelor
cerberilor văzută
prin lupa minţii
salvează întoarcerea.
Altă soluţie, magia pură
contopită cu misterul.
Alchimia inimii însă
mai presus de orice!
Transferul de putere
şi energie domină
gândurile pozitive,
atunci, fiinţa ia forma
amazoanei care-şi
urmează drumul
pe calul ei prin pustiu,
până la capăt!

poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!