Goblenul mâinii

(rebeliuni într-o coajă de nucă)

păşesc goală în lumina cuvintelor
respiraţia
un vânt al tăcerii înnoieşte pădurile de carne când răsfoieşte anotimpurile vremii
agăţ de ziduri vise
mâna intră prin ele să le verifice textura spectrală
şi caratele
reconfigurez culorile mute le dau carte verde
pentru toate arterele
din răsputeri încerc să umplu cum se cere
matriţă de om şi atât

escaladez la coardă versanţii sticloşi ai zilei
contabilizez misterul şi lutul dezleagă cascade în podul palmei
oameni şi lucruri mi se preling printre degete ca un şarpe de apă doar urma inspiră albastrul
şi cicatricea muşcăturii
palma deşi fermentează de lumi ca un must în pocale
rămâne tot goală

senin înfăşor în brăţară de vânturi prăbuşiri şi înălţări pe buza neantului
inima pâlpâie prinsă în laţul magiilor
piciorul închină zălogul

mănânc respir
mă strecor printre gesturi ce ard şi altele pline de promoroacă
însetez în atingeri ce-ar trebui să nu doară precum un cancer în metastaze
dansul cu zorii se umple de păsări măiastre dar ce măsor în real travestit
pare un adânc de mare într-o nucă

pot fi acuzat de zbor prea trufaş şi pentru că mi-am privit întotdeauna cu suspiciune mâna

am reclamat-o la toate forurile
responsabile cu bunăstarea comunităţii noastre
a fost şi arestată de câteva ori
dar pentru că au găsit-o goală ca un cer stors de furtuni
au eliberat-o

aş vrea să trăiesc extazul fără memorie
mutilarea eului să nu mai fie un ritual care umple câmpia de gropi
e întuneric şi vreau să intru în el ca într-o casă
mobilată cu oasele mele transfuge

tatuată de stele mâna se-mpotriveşte şi sparge codul luminii

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!