Îți las...
Îți las povestea de Ev mediu
Unde ne-am fost întâi popas,
Un roșu japonez pe perini
Și graba mută dintr-un ceas
Îți las lentoarea din alinturi
Și mierea scursă din amurg,
Mirosul de pământ sălbatic
Și pasul rătăcit prin burg
Îți las o unghie pe piele
Și-o prăbușire în beții
Nuntași pe poduri de nuiele
Să nu mai vin, să nu mai vii
Îți las în gânduri spinul verii
Însângerat și dus mereu,
Un râu în josul unei case
Lipsind din ea și tu, și eu.
Îți las o geamănă în sânge
Trăind a crini și a tăiș
Îți las viorile să umple
Acest deșert cu nou frunziș.
Îți las ce am simțit asemeni
Tot ce-am atins și n-am atins
Un tu și eu, rotund de lună,
O țară peste care-a nins
Un Dumnezeu scriind iubirea,
Pe foi din noi, cu scrisul mic,
Îți las scrisoarea lui la ușă
Și rana frunzei, într-un plic
Îți las inelul clipei care
Desprinde tot și uită mult
Las liniști mari peste-o poveste
Și-n stradă, marele tumult.
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre vioară
- poezii despre vară
- poezii despre timp
- poezii despre scrisori
- poezii despre râuri
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- poezii despre poduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.