Poate despre un zburător trecut în rezervă

te-am auzit huruind pe balcon
cu ţâfnă
cu mii de animăluţe amuşinind
pe bâjbâite aerul nopţii
şi eu pluteam pluteam nevăzut
sau mă răsuceam în mine cu furie oarbă

poate ai crezut că sunt
un zburător trecut în rezervă
şi ai vrut să te răzbuni
pentru nopţile dormite adânc
fără vise sexoase demente
fără focul divin
doar fumegări
doar iarnă lungă în pântecul tău
între suflet şi trup atâta tristeţe

te-am auzit huruind ameninţător
în sufletul meu
cotrobăiai după amintirile mele cu tine
printre atâta întâmplări irosite
mai toate amestecate cu vină
cu prostituate sublime
cu asistente scorţoase
cu tramadol ketonal şi insulină

rar dar mai plouă lumină din cer
şi atunci pământul devine
deodată tot fluorescent
şi nimănui parcă nu-i pasă
tu tot mai cotrobăieşti în mine nervos
deşi sunt de mult plecat de acasă

te-am auzit huruind ameninţător
în sufletul meu
cotrobăiai după amintiri cu tine
printre vieţile irosite pline de tină
mai toate amestecate cu vină
cu prostituate sublime
cu asistente scorţoase
şi tramadol ketonal insulină

mai plouă lumină din cer
pământul deodată fluorescent
şi nimănui nu-i pasă
tu tot mai cotrobăieşti în mine
deşi sunt de mult plecat de acasă

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!