În toamna vieții
nu le știu pe toate dar învăț constant
trăiesc printre semne aer pământ apă și foc
paradisul este vesel, magic palpitant
și-n brațele lui Dumnezeu am și eu un loc.
descopăr zilnic lumea cu iubiri enorme
chemările izvoarelor ce mă transfigurează
ascensiuni în lumină se îmbracă în forme
un contur de miracol mă încadrează.
pe-un romantism eclectic sunt stăpână
da da iubesc viața fără pic de rezervă
izvorul poetic mă umple ca pe o fântână
cu ambiții mari sunt plină de vervă.
sunt în toamna vieții condusă de rutină
dependență de poeme lumea mă observă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre romantism
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.