Basm de toamnă într-o icoană
Uneori drumul te duce
Unde n-ai să gândești
Prin locuri de povești
Și cu pana faci cruce
Zărind răsăritul de basm
Peste verdele-n ultim spasm
Cu heruvimi de ceață
Ce ambrozic se înalță
Peste păduri și câmpuri
Cu rouă părând, lumânări
Si ochii mei hoinărind
Poate te-o zări zâmbind
Pe culme fluturând mâna
Cu răsăritu-n purpură
Semănând cu o icoană
Cu-ngeri de ceață-n aură.
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre rouă
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre lumânări
- poezii despre icoane
- poezii despre cruce
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.