Note de toamnă
În toamna violetă, compozitori celebri
Au aranjat un vast concert...
Pe galbene alei, poeții triști declamă
lungi poeme -
E-o toamnă, ca întotdeauna, cînd totul geme,
Frumos, și inert.
Pe străzi elegante, ca o părere,
Femeia modernă a trecut și revine;
Tot haosul e-o veselie de eter.
Și, dacă se zguduie orașul,
Și creierul rămîne pierdut;
Și, dacă munca trosnește din
brațe, din piatră, din fier, -
Mulțimea anonimă se va avea în vedere.
Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer.
Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse
Amurgul licărește pe-orașul de vitrine
-
Pierdut, mă duc și eu, cu brațele
învinse,
Plîngînd,
Și fredonînd,
Gîndindu-mă la mine.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre poezie
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre oraș
- poezii despre incendii
- poezii despre galben
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fier
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.