Lucid
Sunt lucid. Mângâi secunda cu blana din
minutare. Pereții respiră greu vocile
despărțite în cărămizi.
Mai am o conservă de soare
Copacii cresc pe omizi apoi cad
și se strâng în jurul coroanei.
Cerul are frisoane. Îngerii se beau între ei
O funie umblă ruptă
împărțind blesteme.
Trag oglinda în fire pe fus
Vreau să țes o cărare într-o mare de oameni.
Cu ea să se învelească barosul
ce sparge lumina la apus
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre creștere
- poezii despre coroană
- poezii despre copaci
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.