Această Nova Terra
Dacă ți se va face cu totul și cu totul dor de mine,
mai întâi trasează-mi cu un marker un chenar pe suflet,
ca la matematică desenează două mulțimi,
mulțimea tuturor lucrurilor care mă alcătuiesc pe mine, intersectată cu mulțimea lucrurilor care te alcătuiesc pe tine.
Hașurează cu roșu această Nova Terra,
zbătându-se-n aer un gând de iubire,
aici îmi vei construi casa,
pereții- văruiți cu alb,
să putem vedea cum dansează iluziile până la epuizare,
atârnată de tavan o speranță,
doar-doar vom întrezări limanul.
Nu-ți mai ține capul în mâini,
parcă te știu din istoria pământului,
eu nu voi pune inelarul la gură, nu mă simt stingherită,
cu aceeași gingășie cu care te spăl pe gânduri îți voi adormi pântecul,
cu aceleași degete cu care răsfoiesc biblia îți voi căuta prin gânduri,
gura care rostește rugăciuni va fi totuna cu gura care zidește viață nouă în betonul armat al noilor vise.
Poți s-aduci liniștea înregistrată pe-o placă de patefon,
s-o ascultăm ca pe o muzică înceată,
s-aduci orice... vei putea,
dar nu și minciuni,
pentru că într-o viață,
s-ar putea transforma în apă,
iar camerele noastre ar deveni sicriile a doi înecați.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre matematică
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.