Trag clopotele a furtună
Când moarte a trecut pe drum spre apus
și coasa era cu gura îndoită de pietre
trag clopotele a furtună,
cei care așteptă să vadă ce se întâmplă
au neastâmpărul în trup.
Toți cu o curiozitate bolnavă
mă privesc dacă îmi păstrez calmul,
un timp am crezut că nu sunt eu
cel cu brațele încrucișate
fără niciun scop,
am întrezărit repede apoi
timpul care se răzvrătește pentru cel iubit
înainte de împlinirea legilor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre trecut
- poezii despre moarte
- poezii despre legi
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre boală
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.