Un zâmbet 😺😺😺

Astăzi mi-am adus aminte,
(Că am ţinere de minte!)
Cum am făcut-o pe fiara,
S-o sperii pe Albioara!

Ştiam că va merge luni,
Să culeagă iar căpşuni,
Undeva, mai într-o parte
De sat, pe la ora şapte!

Langă lanul de lavandă
Puţin mai în sus, în pantă,
De stai ca după perdea,
Nu te vezi, oricât ai vrea!

Am văzut-o deci plecând,
Cu un coşuleţ de rând
Cu o toartă-n două cuie..
Începând dealul să suie.

Urca ea vreo patru paşi,
Eu nu mă lăsam codaş,
Şi tiptil, în urma ei,
Eu, cu patru paşi ai mei!

Am ajuns în poieniţă,
Unde cresc căpşuni şi viţă,
O vedeam cum se grăbeşte,
De parcă mergea la peşte!

Îmi părea tare drăguţă,
Culegând pe potecuţă,
Cu baticul într-o parte,
Căpşuni rumene şi coapte!

Şi când coşul fu jumate,
Am sărit şi eu din spate,
Cu un miorlăit feroce,
Ca să vadă că am voce!

Credeţi că s-a speriat?
Nici vorbă, m-a ignorat!
Iar cu ochii, nu m-ai crede,
Se făcea că nu mă vede!

Ea, cu cizme, ce să zici?
Negre, lungi, antiurzici..
Ale mele-s la comandă
Nu pot trece de lavandă!

Nişte fluturi pe obraz,,
Parcă îmi râdeau in nas,
Şi îmi făceau în necaz:
"Nu ai cizme negre? Pas!"

poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!