N-am mai iubit
N-am mai iubit nicicând, cum te-am iubit pe tine
Îmi agățasem clipa cu-n clopot de picioare
Târând cu greu aripa. De-atâta așteptare
Speranțele rotunde rar s-au trezit în mine.
Om fi dorit noi, oare, să înnodăm trecutul
Tot zăvorând cuvinte în scumpe ametiste?
Mor trandafirii roșii în parcurile triste
Iar toamna asta-și face încet, încet debutul.
La margine de viață să mai strivim hotare?
Iubirea-și are rostul! Țâșnind din măruntaie
Își depănă povestea pe fiecare foaie
Și-și scrie cartea sorții, cum știe... fiecare.
N-am să iubesc pe nimeni, cum te-am iubit pe tine!
Am îmbrăcat altarul cu cântece șoptite
Și afundată-n vise și gânduri răvășite,
Te-oi regăsi în stele, și-oi plânge cu suspine.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.