Locul unde timpul

există un loc unde timpul nici nu
mai există – nisipul
clepsidrei se trece din pleoapă în pleoapă
găleţică cu găleţică
iar tot
acolo nimbul de sânge vaporizat al omului-simplu cot
lovind în plexul ofertant al aproapelui
se taie, se îngroapă cu o
harnică lopăţică – a
cum nu
mai poate spune cineva că e tristă
viaţa după viaţă: uite că toate
clipirile ei vor fi măsurate, în dulce, pe sărutate – pe bu
zele clipei uşor fragmentate –
iar tot
nisipul din lume se adună, undă
cu undă, în spume în torturi monumentale de hume
ornate cu mici găuri negre: biluţe
de neant şi lumânări-îngeraşi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!