Nu mai vreau
Mi-aș dori să merg o zi
Fără un decor anume
Să nu mai văd farmacii
Nici bolnavi în astă lume.
Mi-aș dori să văd doar flori
Nu spitale, magazine
Nici fețe ce-ți dau fiori
Ci, oameni cu brațe pline.
De lumină, bunătate
Nu orgolii mici, mărunte
Modestie, simplitate
Și iubire cât cuprinde.
Nu mai vreau să văd pancarte
Ce te-mbie la pieire
Jocuri de noroc în noapte
Cluburi pentru omenire.
Uniforme, legi prea strâmbe
Nu mai vreau nimic s-aud
Măști cu chipurile tâmpe
Nici ce spune vreun zălud.
Nu vreau să văd sărăcie
Oameni fără-acoperiș
Nici pe cei cu bogăție
Ce ne fură pe furiș.
Nu mai vreau s-aud de rău
Ce-i urât, grotesc, meschin
Vreau să avem Dumnezeu
Și vreau cerul meu senin.
Vreau un lucru tare simplu
Pentru voi și pentru mine
Să ne-nchidem într-un templu
Și să facem numai bine.
Să-mpărțim pe tot pământul
Pace, liniște, credință
Patru zări să ducă vântul
Omenirii biruință!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lucia Guriță. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre sărăcie
- poezii despre religie
- poezii despre pace
- poezii despre noroc
- poezii despre noapte
- poezii despre măști
- poezii despre modestie
- poezii despre medicină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.