Eu sunt fata cu o mie și unu de nume și chipuri
Eu sunt fata cu o mie și unu de nume și chipuri
când m-ai cunoscut eram lebădă și crin galben, greiere și păpădie aurie, pițigoi și lalea cu praf de soare
emanam lumină prin toți porii
ca tu să mă recunoști
cât timp m-ai iubit
inventam în fiece clipă câte un petec de rai pentru noi
eram atât de fericită încât simțeam că-mi crești sub piele
când m-ai rănit
toate lacrimile omenirii îmi intrau pe sub pleoape
ca plânsul să mi-l inunde...
sub marele diluviu
am uitat cine sunt
sunt fata cu o mie și unu de nume și chipuri
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre plâns
- poezii despre lumină
- poezii despre lebede
- poezii despre lalele
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.