Lava din închisoarea pieptului

Le-am promis soarelui şi unui câmp de maci
Că mă întâlnesc cu tine la miazăzi.
Şi, ca intr-o utopie, te zăresc;
creatură glorioasă,
printre picături de ploaie fierbinţi.
Îţi spală tatuajele, îţi curăţă zâmbetul,
Te dezbracă de haine şi te goleşte de sentimente.
Sau gol ai fost mereu?

Le-am promis lunii şi oceanului
Că mă întâlnesc cu tine la miazănoapte.
Iar în acest paradis ideal,
Imortalitatea ta se materializează în retină,
Iar irişii mei se topesc
Şi devin miere latentă.

Vrei să-i bei? Să-i simţi? Să-i guşti?

Am traversat oceanul minţii mele,
Înotând la braţ cu tine;
Te-am înecat în visul meu
Doar ca să-ţi simt abstractul buzelor resuscitându-te.

Acolo ţi-am găsit turcoazul ochilor
Şi l-am exploatat până am scurs toată substanţa
Şi i-am făcut căprui spre negru.
Substanţa am băut-o, am savurat-o
Ca pe un vin roşu
Meditând la cristalitatea privirii tale.

Dar a funcţionat ca un paliativ:
Doar temporar mi-am potolit setea de tine;
Şi m am trezit în miezul nopţii că
Lava din închisoarea pieptului meu
Stă să erupă ca dintr-un vulcan.

poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!