Caniculă

soarele nu vrea să ştie că-s lac de sudori,
aici, mai aproape de dumnezeu decât alţii,
la patru, unde te întrupezi din gând răvăşit,
ademenitoare, bună-bunuţă şi plină de graţii
şi-mi bate-n fereşti cu berbeci de văpăi
de parcă perdelele-s pară...

mi-aduc aminte de pântecu-ţi rece,
de geamătul abia desluşit
şi-mi vine de gât să strâng clipa ce mă petrece...
- e vară, râde banditul cu dinţii de foc,
în toamna-ţi de vise ia şi petrece...
cu cine,-l întreb, nu vezi că urlu-a pustiu?
- pune-ţi chiloţii în cap şi curului gol
fă-i bucuria duşului rece...

gâfâie-n draci bietul meu neuron,
se culcă la umbrele tâmplei cu limba scoasă,
pare un câine-nsetat.
percepţia-mi devine-o crevasă,
bleg ca o cârpă nu-mi pasă
de căderea în hău...

aud interfonul, (ori mi se pare?)
sar în picioare. - eşti tu?
- hâhâ.
număr în gând treptele ce la calci,
... şaizeci şi unu, şaizeci şi doi, deschid.
- că sus mai stai, mor de cald...
- dezbracă-te, tu. lasă congelatorul deschis,
aer condiţionat n-am, dă-o la naiba factură
şi vino în pat să ne răcorim amândoi
vipia de-afară, din noi...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!